Orice vorbitor de limba română este de acord că limba română se scrie cu semne diacritice. (…) A scrie fără diacritice poate duce la exprimări ambigue ca de exemplu „un tanc de 12 ani”, „un roman nascut la Roma”, „zece paturi” etc. Cuvinte precum „pamant”, „stiinta”, „samanta” nu există în limba română, iar un cuvânt precum „tata” se poate interpreta în nu mai puțin de șase feluri în funcție de diacriticele care i se atașează. În plus, lipsa diacriticelor într-un text românesc denotă o gravă lipsă de profesionalism. La fel ca în alte limbi (franceză, germană, maghiară etc.) și în limba română scrierea fără diacritice este inacceptabilă.
Oricine a creat un website în limba română probabil știe că uneori diacriticele nu pot fi introduse direct de la tastatură sau nu apar corect dacă sunt introduse din taste.
În aceaste situații există diverse soluții însă cea mai simplă este de a introduce diacriticele cu ajutorul unor coduri HTML.
Mai jos puteți vedea în tabel codul HTML aferent fiecărei litere cu semn diacritic.
|
ă
|
ă
|
|
â
|
â
|
|
î
|
î
|
|
ş
|
ş
|
|
ţ
|
ţ
|
|
Ă
|
Ă
|
|
Â
|
Â
|
|
Î
|
Î
|
|
Ş
|
Ş
|
|
Ţ
|
Ţ
|
Obiceiul unora de a scrie fără diacritice a apărut inițial din dificultatea relativ ridicată de a redacta texte cu semnele diacritice corecte în anii 1980-1990. Din păcate ceea ce a început ca o problemă autentică a fost împământenit de facto pe Internet în asemenea măsură încât și astăzi există nenumărate site-uri, chiar ale unor instituții cu pretenții, care publică textele fără diacritice.
Eu tot nu am ințeles care diacritice se folosesc în prezent: cele cu virgulă sau cele cu sedilă?
@Cristian A.
In general cele cu sedila. Spre exemplu cand vrei sa scrii in html cuvantul marmură, cand iti vei face o pagina html, vei scrie marmură. Sper ca ai inteles.
Trebuie să dau CÂTEVA lămuriri necesare:
Limba română folosește cinci litere cu semne diacritice: ă, â, î, ș, ț. Aspectul și denumirea acestor semne sunt arătate mai jos.
Ă ă căciulă (breve); când semnul este pus deasupra unei litere ce reprezintă o vocală pentru a indica o pronunție scurtă (de exemplu o semivocală) atunci se numește semnul scurt.
 â Î î circumflex; în alte limbi valoarea fonetică a acestui semn diacritic este diferită.
Ș ș Ț ț virguliță[2] sau virgulă, plasată sub literele corespunzătoare s, S, t, T.
Variantele cu sedilă sunt foarte răspândite mai ales în redactarea computerizată, dar SUNT incorecte (vezi articolele Ș, Ț).
În alte limbi se folosesc variantele cu sedilă,precum în exemplele următoare:
Ç ç Ş ş sedilă; folosită de exemplu în limbile franceză, albaneză și turcă. Aspectul ei este diferit de cel al virguliței folosite în literele românești Ș și Ț.
Ñ ñ Ã ã tildă; folosită de exemplu în limbile spaniolă și portugheză sau în Alfabetul Fonetic Internațional.
Č č Š š háček; folosit de exemplu în limbile cehă, slovacă, sârbă, croată etc.
Ä ä Ö ö tremă sau umlaut; se folosește de exemplu în limbile finlandeză, suedeză, germană, franceză și turcă.
È è Ò ò accent grav; folosit de exemplu în limbile franceză și italiană.
É é Á á accent ascuțit; folosit de exemplu în limbile franceză și maghiară. În limba română se folosește uneori la cuvintele-titlu din dicționare sau pentru a marca accentul în cuvintele care altfel s-ar confunda, de exemplu: (doi) copíi este diferit de (două) cópii.
În concluzie în limba română se folosesc diacriticele introduse cu layout-ul romanian standard pentru tastatură iar pentru programele de office Commabelow-cedilla,adică sedila este detașată de corpul literei.
http://screenshooter.net/6495650/lmqdabl
@axelluny Multumesc pentru comentariul complementar!